Sâmbăta aceasta ne-am adunat la Studiourile Ferentari pentru a sărbători un nou început, anume lansarea unui proiect care adresează lipsa de acces la educație, la cultură și la oportunități de dezvoltare profesională pentru tinerii defavorizați din cartierul Ferentari.
Am pus muzică, am dansat, am mâncat pizza și ne-am jucat de-a barmanii inventând rețete (sofisticate?) de cocktailuri din sucuri. Dar cel mai important, am pus țara la cale. Am vorbit despre ce vom face concret în acest proiect, ce așteptări avem de la noi înșine și de la cei cu care vom colabora – artiști, mentori, activiști șamd.
Chifteluții* sunt tare entuziasmați pentru că știu că 28 dintre ei vor învăța scenografie, compoziție muzicală, actorie, coregrafie, dramaturgie, regie și fotografie. Pentru că știu că 14 dintre ei vor fi angajați în acest proiect pentru a duce la capăt două spectacole de teatru și 21 de produse culturale conexe, pe care le vor și lansa. Iar oamenii vor sta cuminți să îi vadă și să se minuneze de ce lucruri bune se pot întâmpla când cultura este privită ca o necesitate, ca o rampă spre dezvoltare și împlinire.
Dar ce este de fapt cultura?
Pentru că suntem ambițioși de fel, am încercat să definim cultura. Fiecare, după posibilități și crez. S-au auzit multe răspunsuri, niciunul mai puțin valid decât celălalt. Însă cel mai mult ne-a mișcat răspunsul lui Ionuț Oprea (coordonator artistic), pentru că a sintetizat cam tot ce s-a spus și tot ce nu apucase să fie spus. Redăm și aici un fragment să rămână scris și poate să dea de gândit:
„Cultura este tot ceea ce ne transmitem negenetic unii altora. Îmi place această definiție pentru că este incluzivă. Înseamnă că cultura nu este doar ce-mi place sau ce-mi convine mie, nu ține cont de gusturile mele, de clasa, rasa, religia sau calitatea mea umană. Că poate să fie și pentru mine, și pentru Sami, și pentru Ion Țiriac. Toată lumea are acces la cultură, poate nu la ceea ce am vrea noi să însemne cultura. Tik-tok-ul și Instagramul sunt spații culturale, așa cum sunt sala Ion Caramitru sau sala Palatului.
Dacă vrem ca actul cultural să conțină o anume calitate, atunci actul educational trebuie să conțină o anume calitate. Dar educația DE o anume calitate este un privilegiu, determinat în mare parte de condiția materială a familiei. Ecuația este simplă. Ești sărac, ai șanse mai mici la o educație de calitate iar cultura pe care o consumi sau o produci arată la fel.
Mitul copilului sărac, plin de note de zece și premii, care învață cuminte, neapărat cuminte, la lumina lumânării. Există oare acest copil generic despre care se vorbește mereu? Oare acest copil generic nu servește de fapt ca o scuză a politicilor publice de până acum? Păi dacă ăla poate, uite, împotriva tuturor șanselor, alții de ce nu pot? Sistemul nostru funcționează, oamenii sunt inadaptați.
Chiar dacă pare că vorbesc despre educație, vă asigur că vorbesc despre cultură. Facem parte dintr-o cultură în care puterea are mereu dreptate, chiar și atunci când greșește, o cultură în care este de preferat să punem pansamente în loc să tratăm cauzele simptomelor, o cultură în care se vorbește despre putori și paraziți asistați social, nu despre sărăcie, despre alcoolici, nu despre dependenți de alcool, despre dealeri și drogați, nu despre adicții periculoase, despre curve sau prostituate, nu despre fete și femei, victime ale traficului de carne vie, despre efecte, nu despre cauze. Și asta tot cultură e, care vine direct pe verticală, de acolo de sus, către populime și produce acte culturale ca atare.”
În acest proiect credem cu tărie că educația nu se separă de cultură și nici cultura de educație. Că rolul statului este să adreseze eficient și susținut orice inițiativă educațională sau culturală dedicată maselor, credem în politici publice coerente, nu în pansamente punctuale.
Sperăm că Studiourile Ferentari nu va fi doar un pansament.
*Chifteluț, chifteluți – substantiv de gen oarecare
Sunt acei copii și tineri pe care sistemul formal i-a dezamăgit și i-a lăsat în urmă. Acei copii care se zbat să devină cineva și se luptă cu un sistem care îi abandonează constant. Acei copii care au nevoie de proiecte ca Studiourile Ferentari pentru a nu ajunge în stradă, la cerșit, în centrul de plasament, sau cu o seringă în vene.
**
Studiourile Ferentari este un proiect finanțat prin Granturile SEE 2014 – 2021 în cadrul Programului RO-CULTURA.
Proiectul beneficiază de un sprijin financiar nerambursabil în valoare de 978.333 lei (197.666,99 euro) și va fi implementat în București, având o durată de 24 luni (mai 2022 – aprilie 2023).
Granturile SEE reprezintă contribuția Islandei, Principatului Liechtenstein și Regatului Norvegiei la reducerea disparităților economice și sociale în Spațiul Economic European și la consolidarea relațiilor bilaterale cu cele 15 state beneficiare din estul și sudul Europei și statele baltice. Aceste mecanisme de finanțare sunt stabilite în baza Acordului privind Spațiul Economic European, ce reunește statele membre UE și Islanda, Liechtenstein și Norvegia ca parteneri egali pe piața internă. În total, cele trei state au contribuit cu 3,3 miliarde de euro între 1994 și 2014 și €1,55 miliarde pentru perioada de finanțare 2014-2021.
Mai multe detalii sunt disponibile pe: www.eeagrants.org și www.eeagrants.ro.
Programul RO-CULTURA este implementat de Ministerul Culturii prin Unitatea de Management a Proiectului și are ca obiectiv general consolidarea dezvoltării economice și sociale prin cooperare culturală, antreprenoriat cultural și managementul patrimoniului cultural. Bugetul Programului este de aproximativ 34 milioane euro.
Mai multe detalii sunt disponibile pe site-ul oficial: www.ro-cultura.ro.
